sâmbătă, 9 martie 2013

Gazeta

Cei mai multi dintre noi isi aduc aminte de gazetele de perete. Agatate la loc vizibil, de regula in locuri in care era musai sa te impiedici de ele, adunau crampeie din viata comunitatii, fie ele articole, poze, anunturi, clasamente cu angajatul saptamanii si altele (stiu ca multi zambesc amar continuand in minte enumerarea). Oricum, cei mai multi dintre noi apucau sa fie la zi cu informatia din gazeta, utila sau nu, penibila sau importanta si nu de putine ori asta ducea la o ferventa discutie cu colegii de serviciu.
E adevarat, uneori gazetele adunau numai ...praf. Trecand cu treaba prin dreptul ei (cum altfel, daca iti erau intotdeauna in drum) zarind cu coada ochiului continutul neschimbat, ingalbenit, anacronic, grabeai pasul si evitai sa privesti direct spre locul cu pricina. Majoritatea gandeam probabil ca responsabilul de gazeta si-a uitat din atributii, dar adevarul e ca ne simteam si noi macar un pic complici la uitarea in care a cazut gazeta.

Vremea a trecut, vremurile s-au schimbat. Noi ne-am schimbat. In viteza zilei de azi, comunicam tot mai mult, mai "high-tech", mai rapid, nu de putine ori folosind internetul. Citim ziarul pe internet. Ne vedem familia si prietenii pe internet, atunci cand distanta sau timpul nu ne lasa sa stam la taclale la aceeasi masa. Cuvantul scris, fotografia sau imaginea video venite si trimise pe internet sunt tot mai intens folosite de fiecare dintre noi, fie ca suntem asi ai calculatorului sau doar simplii utilizatori ai micului monstru.
Intre nenumaratele instrumente care se strecoara in viata noastra de zi cu zi, a aparut (ma rog, eu am descoperit abia de o vreme incoace...) si blogul. Un fel de gazeta de perete numai buna de agatat in spatiul "virtual" al internetului, al carei continut poate fi usor impartasit in comunitate dar si catre vizitatori ocazionali, despre care uneori nici nu stii ca exista sau ca si-au aruncat privirea spre ograda ta.

Ati simtit macar o data impulsul de a impartasi cu colegii o idee, o intamplare, o imagine, o framantare, o bucurie? Sunt sigur ca da! Stiu ca multi o fac cu mult succes deja, folosind nenumarate modalitati artistice sau ...tehnologice si sper sa o faca in continuare tot mai mult. Stiu si ca de multe ori, tocmai colegii si cunoscutii apropiati, comunitatea si ... vecinatatea ei imediata nu stiu ce-i framanta pe unii dintre noi, desi am dori ca acestia sa fie primii care sa afle.

Va propun in cele ce urmeaza un remediu, sub forma unui exercitiu de comunicare: Gazeta.

Va invit sa publicati aici tot ce credeti ca va reprezinta si doriti sa fie cunoscut in primul rand de colegi, prieteni si cunoscuti care au legatura cu viata voastra profesionala, sau cu activitatea firmei unde lucram cu totii.

Va invit sa ne cunoastem mai bine, sa fim cunoscuti mai bine de oricine ne trece pragul si are curiozitatea sa vada dincolo de numele firmei: oamenii si comunitatea unde lucram.

Va invit sa lansati provocari si sa ridicati cavalereste manusa provocarilor lansate de colegii vostrii.

Nu va lasati inhibati de faptul ca poate nu v-ati probat niciodata pana acum talentul literar. Ca sa va exprimati nu trebuie neaparat sa scrieti reportaje, eseuri sau articole de revista. Nu trebuie nici macar sa o faceti in cuvinte. O fotografie, un desen (se spune chiar ca o imagine face cat o mie de cuvinte), o inregistrare video, o invitatie la o intamplare pe care o planuiti alaturi de colegi, clasamentul concursului de ...ping-pong de saptamana trecuta, un simplu comentariu la o postare facuta de altul ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa ne facem mai bine cunoscuti.

Desigur, nu trebuie sa uitam ca tot ceea ce afisam va putea fi vazut, intocmai ca intr-o vitrina din Piata Mare, de oricine isi arunca privirea spre Gazeta noastra, asa ca va trebui sa o facem cu respectul si decenta cuvenita spatiului public in care ne exprimam. Cum anume puteti posta (afisa) ceva la Gazeta gasiti in articolul special destinat acestui scop.

Considerati invitatia mea ca o prima provocare, din cele sper eu multe, care le va gazdui Gazeta. Ridica cineva manusa?

Traian F.




Un comentariu: